Books & Reading & Bookstores #19

Australia nu e tocmai peste drum de noi, dar merita sa ne uitam ce se mai intampla si peste oceane.

Editurile independente din Australia supravietuiesc cu greu. În timp ce marile edituri au cresteri, cele mici au dificultăți pentru că prețurile cărților au rămas cam la fel, deși costurile lor reale au crescut semnificativ. In articol sunt si niste defalcari de costuri ce sunt utile pentru a intelege de ce este atat de greu sa break-even cand esti o editura mica sau medie. Noi modele de distributie si chiar de publishing sunt testate si vom vedea in anii ce urmeaza modificari substantiale ale practicilor si ale relatiilor traditionale din interiorul campului editorial (de limba engleza si nu numai - vezi de exemplu ce se intampla in Franta, unde librariile se plang de o supra-productie de carte). Daca noi nu vom trece in mod direct prin aceste tulburari aduse de efectele mediului digital asupra lecturii , productiei si distributiei de carte (ca sa nu mai vorbim de relatia autorilor cu editurile), cu siguranta ne confruntam si noi cu niste fenomene interesante, in special cele asociate metronomului digital (TikTok). Cei de la Scena9 au un articol despre literatura si viralitate in care ajung la (banala) concluzie ca TT nu e nici bun, nici rau.

Ca tot vorbim de transformari, aici puteti vedea cum se tiparesc cartile On Demand de catre Amazon si aici cum se produce o carte in regim normal. Pentru cei pasionati sau interesati de POD (print on demand), Fujifilm tocmai a lansat un nou model de presa digitala, modulara, care, spun producatorii, poate tipari la o calitate mai buna decat tiparul offset. De ce va plictisesc cu astfel de informatii? Poate pentru ca tiparirea in tiraje mici (da, mai mici decat cele actuale!) va fi tot mai des intalnita, in special in sfera self-publishing-ului, dar si in interiorul editurilor mici si medii care vor un control si o eficientizare superioara a costurilor de productie si de depozitare. Mai jos, cateva informatii despre diferenta dintre tiparul de tip offset, folosit in general la tiparirea tirajelor mari - unde este mai eficient decat tiparul digital, si inkjet, folosit pentru tiraje mici (este mai eficient pana la tiraje de sub 200 de exemplare, a cate 200 de pagini). Mentionez asta pentru ca in timp ce stam cu gura cascata la AI, alte evenimente care pot avea impact pe termen mediu si lung raman neobservate. De exemplu, cum ar arata o piata de carte cu mii de edituri care publica editii in tiraje limitate? Cine le-ar distribui? Cum ar ajunge in librarii? Cum ar supravietui librariile daca editurile ar vinde direct catre cititori (ceea ce deja observam ca se intampla tot mai des, vezi de exemplu cum a strans Brandon Sanderson aproape 42 de milioane de dolari via Crowdfunding)?

🔧 CRITERII DE COMPARAȚIE

În Anglia, copiii citesc din ce în ce mai puțin de plăcere, iar cifrele au ajuns alarmante: în 2024, doar unul din trei copii (34,6%) între 8 și 18 ani a declarat că-i place să citească în timpul liber, cel mai scăzut nivel din ultimii aproape 20 de ani. De asemenea, foarte puțini copii (20,5%) citesc zilnic din plăcere. Asociatia Editorilor din UK a lansat un raport despre cum se poate interveni intr-o astfel de situatie, pe care il puteti accesa aici.

Raportul identifică trei mari probleme:

1. Accesul la cărți: Copiii, în special cei din medii dezavantajate, nu au acces suficient la cărți. O problemă majoră este lipsa bibliotecilor în școlile primare (una din șapte școli nu are bibliotecă, iar în zonele mai sărace proporția crește la una din patru). Reducerea fondurilor pentru bibliotecile publice și criza economică limitează și mai mult accesul copiilor la cărți acasă.

2. Cultura cititului: Mulți părinți, profesori și comunități nu știu cum să încurajeze copiii să citească de bunăvoie și din plăcere. Este nevoie de un efort comun între familii, școli și comunități pentru a promova lectura ca obicei zilnic.

3. Implicarea copiilor în lectură: Copiii trebuie să aibă libertatea de a-și alege cărțile și să se regăsească în poveștile citite. Este nevoie ca programa școlară să includă texte diverse, care reflectă realitatea multiculturală, iar profesorii să fie pregătiți să predea astfel de texte.

Raportul vine și cu soluții concrete:

• BANI! aka Guvernul ar trebui să investească urgent în biblioteci în toate școlile primare.

• E nevoie de o colaborare mai strânsă între stat, editori, biblioteci și ONG-uri pentru promovarea lecturii.

• Curriculum-ul școlar ar trebui să pună accent explicit pe plăcerea cititului, nu doar pe abilități tehnice.

• Editorii și examinatorii ar trebui să diversifice textele literare incluse în școli, incluzând mai multe texte ale autorilor din medii diferite.

• Mediul privat și organizațiile filantropice ar trebui să investească mai mult în inițiative și campanii care promovează cititul în rândul tinerilor.

Ca tot vorbim despre librariile publice, aici puteti vedea o harta a lor, alaturi de harta centrelor culturale, conform unui studiu din 2023 realizat de catre Institutul National de Cercetare si Formare Culturala din subordinea Ministerului Culturii. Spoiler alert, nu e de bine. P. S ignorati informatia din dreptul Bucurestiului, nu trebuia cuprins in studiu.

Auzim deseori ca librariile sunt spatii de al treilea fel, adică locuri care nu sunt nici casă, nici serviciu, ci spații confortabile pentru relaxare și socializare informală.

Cercetarea de mai sus a arătat că, deși librăriile moderne încearcă să creeze o atmosferă relaxantă și socială, adăugând cafenele și locuri confortabile pentru stat, ele nu devin cu adevărat „third places” în sensul original al termenului. Motivul principal este că oamenii nu interacționează suficient între ei în librării. Mai degrabă, vizitatorii tind să folosească librăria ca un loc pentru a petrece timp individual, pentru relaxare personală, așa-numitul efect „terapeutic”, fără să socializeze prea mult.

Totuși, cafenelele din interiorul librăriilor schimbă dinamica și încurajează mai mult interacțiunea socială. Vizitatorii sunt mult mai predispuși să socializeze și să se întâlnească cu prieteni în spațiul cafenelei decât în zona destinată cărților. Librăriile mari au potențialul de a deveni spații atractive de relaxare („restorative spaces”), dar nu ating pe deplin definiția unui „third place”. Tot o atitudine sceptica cu privire la unele locuri comune din discursul despre beneficiile comunitare ale librariilor are si sociologul Vincent Chabault, care investigheaza daca librariile chiar sunt locuri de socializare si vectori ai coeziunii sociale.

In alte stiri :

Nici adultii nu stau mai bine cand vine vorba de lectura, 46% dintre adultii din UK au dificultati de concentrare si 33% dintre ei nu pot sta locului cand citesc.

Franta este in toiul unor dispute si dezbateri cu privire la vanzarea de carte second-hand. Ar trebui autorii remunerati pentru astfel de vanzari?

Pentru cei curiosi de cum se citeste un royalty statement (veniturile autorului din vanzarea cartii sale), gasiti aici o explicatie foarte utila.

Ebook readere care se pliaza? Avem nevoie de asa ceva? Conteaza? Daca se poate inventa, se va inventa.

Efectele potentiale ale tarifelor lui Trump asupra industriei toipografice.

Cum a ajuns lantul de librarii Thalia sa domine spatiul german de carte.

Acest studiu se uita la impactul pe care legea pretului fix al cartii il are asupra pietei de carte din Italia. Sunt niste concluzii interesante la final - preturile cresc, diversitatea nu e cine stie ce, dar diversitatea de carti cumparate din librariile independente creste.

Un interviu realizat de Jane Friedman cu Keith Riegert oferă o privire critică, dar strategică asupra modului în care noile tehnologii, în special AI, transformă industria editorială. Riegert prezintă un ecosistem de inițiative și companii interconectate (Perfect Bound, The Stable Group, Ulysses Press) care încearcă să modernizeze sectorul prin automatizare, centralizare a proceselor și fuziuni între edituri independente.

Despre marketingul cartilor considerate dificile.

Predictiile anuale despre jurnalism ale Nieman’s Lab.

Noi tendinte in lumea Romantasy.