Books & Reading & Bookstores #21

Cartile (si rafturile cu carti) sunt un fel de data centers analogice, conform lui Ted Gioia, autorul printre altele, a acestei carti - https://carturesti.ro/carte/music-a-subversive-history-1163263762?p=4 :

• There are no terms of service.

• No hidden fees.

• No customer service bots to deal with.

• No annoying follow-up spam emails and texts.

• No privacy intrusions or surveillance of any sort.

• No data incompatibility issues now or in the future.

• No advertising or solicitations of any sort.

The list continues—no cookies, no credit cards, no come-ons, no conditions. None of that. I’m talking about my favorite handheld device, and I don’t need a cloud to hold its contents. Just a shelf.

De ce apelam la astfel de analogii pentru a re-evalua avantajele cartilor fizice? De ce cartea e permanent vizata de marsul progresului tehnologic ca si cum ar fi o relicva ce trebuie indepartata din viata noastra pentru a nu pata luciul unui viitor care ne sufla in ceafa inca din prezent? Aceste comparatii fac un serviciu sau un deserviciu cartii? Descrisa astfel, cartea este adusa permanent in prezent, fortata sa fie la zi , contemporana cu orice tehnologie ce aspira sa-i ia locul si, deci, in competitie cu acestea. Si totusi, cartea nu este precum o baza de date. Ceea ce o face distincta nu este ceea ce o face revoluta (in cazul cartii, vechimea - opusa noului, asociat progresului - e o judecata de valoare, nu o observatie empirica). Iar discursul cartii ca obiect care este tehnologic egal sau mai avansat (intr-un sens arhaic - vezi celebrul mecanism Antikythera) decat iteratiile sale pur digitale nu este o line de argumentare care sa o avantajeze pe termen lung. Cartea nu este mai buna sau mai eficienta decat tehnologiile actuale. Pentru ca nu acesta este scopul si functia sa. Ea este un artefact cultural. Ca orice artefact, functiile sale sunt istoric determinate. Rezistenta sa in timp nu este dependenta doar de noile moduri de productie si de consum, ci de practici sociale, culturale si individuale. Cartea fizica incurajeaza anumite tipuri de atentie, de flux al constientei, de atentie adanca si de interpretare. Cat timp noile tehnologii nu vor putea replica aceste lucruri (sau complet inlocui), cartea fizica ramane indispensabila fara a fi nevoie sa ii comparam avantajele cu cele ale ultimelor gadget-uri. Ea este o tehnologie a mintii, inainte de a fi un obiect fizic.

Un studiu recent arata ca in Statele Unite rata celor care citesc de placere zilnic a scazut constant in ultimii 20 de ani, desi rata celor care le citesc copiiilor lor nu s-a modificat in mod substantial in aceeasi perioada de timp. Din Anglia, Franta (Ministerul francez al Culturii a facut disponibile cifrele cheie ale intregii productii editoriale din Franta din 1993 pana in 2024! Le puteti accesa aici) si Germania ne vin acelasi tip de vesti - lectura de placere a scazut dramatic in ultimele decade. Studiul pune accent pe creșterea decalajelor dintre persoanele cu niveluri de educație mai scăzute, venituri anuale mai mici și din mediile non-metropolitane in raport cu ceilalti. Pentru a contracara astfel de situatii, tari precum Danemarca pariaza pe scaderea pretului cartilor pentru a creste consumul si accesul, renuntand complet la cota de TVA de 25% pentru carti. Daca va avea succes o asemenea masura ramane de vazut. Din studiile de pana acum, reducerea TVA pare ca intr-adevar ar creste consumul de carte (o scadere de 1% ar fi echivalenta cu o crestere de 2.7%), dar cu precadere in randul celor care citesc deja, mai degraba decat in randul publicului dezinteresat, fara timp sau fara competente. Masurile fiscale de tipul scaderii TVA nu sunt decat o interventie partiala si limitata asupra raspandirii obiceiului de lectura.

Iar la noi, lumea editoriala inca functioneaza in scenariul supravieturii, cand crezusem ca am depasit aceasta stare dupa pandemia de Covid. Se pare ca piata de carte inca este departe de a fi cat de cat independenta de ciclurile de boom&bust ale economiei mai largi. Cei de la Forbes au facut o serie de interviuri cu oameni din industrie, pe care le puteti citi aici.

Un material interesant este acest raport de advocacy in favoarea valorii economice mai largi a industriei de publishing din UK. E poate o ipoteza de verificat daca Mircea Cartarescu nu atrage mai multi turisti spanioli decat campaniile de promovare ale Ministerului Turismului.

Pietele de carte de peste tot sunt in procese continue de tranzitie, transformare si adaptare, poate chiar intr-o mai mare masura decat alte campuri economice. De ce? Pentru ca se afla la intersectia celor mai importante bunuri intangibile - cunoastere, creativitate si dreptul de proprietate asupra acestora. AI este temut (AI=furt) in acelasi timp in care este perceput ca un nou moment Gutenberg - o oportunitate de transformare cu potential benefic (AI=non-stagnare). Este greu de imaginat in prezent cum va arata lumea editoriala peste 10 ani. Aici insa aflati cum s-a schimbat in ultimii 10 ani. Stim insa ca AI, daca acceptam sa-l numim astfel, este inainte de toate un progres tehnologic greu de cantarit pe loc, insa usor de transformat intr-o bula speculativa. Sam Altman a recunoscut ca nu stie ce e cu adevarat AGI, dupa ce i-a cantat in struna timp de cateva zeci de miliarde de dolari. Acum recunoaste ca nici vorba de asa ceva.

Un studiu MIT recent a descoperit ca deși companiile au investit 30–40 miliarde $ în generative AI, 95% dintre inițiative nu produc impact măsurabil în profitabilitatea companiilor. Doar 5% dintre proiectele integrate generează valoare reală. La nivel editorial, acest raport despre adoptia AI in pietele lation-americane (raport in lb sp) descrie o imagine ce ne este probabil familiara - dorinta de adoptie ridicata la nivelul productiei si distributiei, rezistenta mare din partea actorilor creativi.

Ca editurile si ceilalti actori din industrie trebuie sa-si schimbe modul de a se raporta la cititori e deja o observatie banala. Dar in ce fel o poti face fara sa cazi prada unui economism mizer in care contabilii si avocatii devin sefi peste productia de literatura? Kathleen Schmidt discuta despre esecul marketingului traditional in raport cu nevoile publicului si ce ar trebui sa se schimbe. Pentru ea, editurile ar trebui sa se orienteze dupa consumatori, nu dupa cititori - adica sa lase pretentiile lectura=cultura si sa inteleaga ca dinamicile de consum din alte industrii li se aplica si lor, desi in forme de expresie ce par a fi superioare comportamentului de consum tipic. In aceeasi cheie, Madeleine McIntosch, de la recent infiintata Authors Equity discuta despre ce motiveaza si creeaza angajament din partea publicului cititor.

Ca tot suntem la subiectul cititori vs consumatori de carte, aici gasiti o recenzie la o carte despre lectura sociala in mediul digital. Aici gasiti o carte scrisa de un bibliotecar ce si-a documentat consumul de carte timp de un an, dar care isi pune intrebari despre ce inseamna sa fii cititor, sustinator al librariilor, bibliotecar, consumator de carte digitala etc. Daca tot vorbim despre biblioteci, un articol despre ce inseamna mai exact idea de lux public si cum bibliotecile intrupeaza acest ideal social.

La final, va las cu Matze.

Glumesc, nu mi-a raspuns la mail.

Link-uri de interes:

Carti : Reading Audio Readers: Book Consumption in the Streaming Age (not OA); The Future of Consumption (open access); Digital Social Reading: Sharing Fiction in the Twenty-First Century (open access)

Un articol academic despre ultimele 2 decade ale industriei editoriale din Spania

Podcasts - Ignite! Publishing. Gasiti aici interviuri in germana si engleza pe cele mai importante subiecte ale zilei din lumea editoriala. Future Knowledge e un podcast nou-nout al The Internet Archive si Authors Alliance. Ultimul lor episod este despre istoria bibliotecilor.

Joc video - Tiny Bookshop!

O scurta istoria a bibliotecilor - How Libraries Stand the Test of Time

Interviu cu presedintele Wattpad, Aron Levitz

Cum Harry Potter este una dintre sursele succesului Romantasy de astazi